De pe Facebook colectat: Colectionarul de surprize
M-a pocnit nostalgia: BMW Nazca (nr. 256) - masina care m-a facut fan BMW si care m-a facut sa imi doresc sa detin un BMW "cand voi creste mare". Cred ca inca n-am crescut suficient. Mai ales financiar :-)
Stiuca la Larga Jijia in Noiembrie
Sambata a fost o zi grozava. Soare, frumos, solunar promitator. Exact cum imi doream pentru sedinta asta de pescuit.
Rezultatul: 2 stiuci, 2 carasi si un peste neidentificat inca (inclin spre cosac), toti trei cat palma, plus 1 biban, tot cat palma. Locatia: Larga Jijia, balta cu trofee.
de dorul stiucii
De dorul stiucilor pe care de ani buni nu le-am mai prins, am cautat si am gasit o poza mai veche din Suedia.
fotografii vs. poze
Acum o luna, de ziua mea, am primit cadou de la prieteni un curs de initiere in fotografie. Unul pe care il ochisem si eu mai demult, dar ... In fine, bine ca s-a intamplat asa. Cursul e fain, se tine la Casa de cultura "Mihai Ursachi" din parcul Copou, iar "profesor" ne e un domn super haios, care ne impartaseste din cunostintele lui despre fotografie. Cunostinte vaste as spune eu, raportat la ce stiu eu sa fac.
Ideea e ca de cand merg la curs, adica de vreo 3 saptamani, am inceput sa incerc sa fac fotografii, si nu poze. Rezultatele sunt acceptabile, pentru moment. Dar mai e loc de imbunatatiri.
Ideea e ca de cand merg la curs, adica de vreo 3 saptamani, am inceput sa incerc sa fac fotografii, si nu poze. Rezultatele sunt acceptabile, pentru moment. Dar mai e loc de imbunatatiri.
Duster did it!!!
"Most affordable SUV - Dacia Duster sets world record"
Asa titreaza World Records Academy pe site-ul lor, dedicand un articol noii aparitii Dacia.
Bravo Dacia!
Articolul e aici.
Asa titreaza World Records Academy pe site-ul lor, dedicand un articol noii aparitii Dacia.
Bravo Dacia!
Articolul e aici.
provocarea lui Bendeac - jocurile copilariei
Preferatul meu era ursii si vanatorii (o alta denumire, care circula pe la noi, a jocului "ratele si vanatorii"). Imi mai placea si "tara, tara, vrem ostasi", "imparate, cat e ceasul" (jocul unde "imparatul" dadea raspunsuri de genul "3 pasi de furnica", "5 pasi de elefant", etc.).
Tarile, lapte gros (mi-o luam de la taica-meu de fiecare data cand ma prindea ca joc, ii era frica sa nu ma accidentez), evident, tevile cu cornete (tuberman cu sageti le ziceam noi).
Telefonul fara fir, "flori fete sau baieti, melodii sau cantareti", de-a v-ati ascunselea (sau "ascunsa", mai pe scurt).
Miuta (poarta de 1m, fara portar, echipe mici, de 2-3 oameni), "obligata", cu varianta "obligata la bara", in care, daca cel dinaintea ta nimerea bara, trebuia sa dai si tu bara, altfel ieseai din joc.
Fotbal in parcul care acum e parcare Rompetrol.
Prinsa, adica o goana nebuna a participantilor la joc, fugariti de cel care avea nesansa sa iasa la numaratoare.
"Par-pac", un fel de counter-strike, dar cu arme de jucarie care nu faceau nici macar un zgomot. De multe ori, in lipsa de pistoale de plastic, ne confectionam unele, foarte rudimentare, din bete gasite prin parcul de care ziceam mai sus.
"Expeditii", adica umblam de nebuni prin paduricea de langa stadion, sau, cand mai crescuseram putin, mergeam chiar la padurea de langa oras, la cca 5 km. Ce chiuieli si harjoana...Miss those days :-(
"De-a doctorul", "de-a mama si de-a tata" - am observat ca nu prea au fost pomenite. Am invatat multe, zic eu, datorita acestor doua "jocuri". Si, cu ocazia asta, le multumesc fetelor care mi-au fost "paciente" sau "consoarte" in jocurile astea.
Tzigle - se adunau cioburi de geam, cca 10, se facea o stiva, si se punea in mijlocul unui cerculet desenat pe asfalt. de la cercul cu pricina de trasa o linie, de cca 2 - 2.5 metri. Stiu ca se mai trasa o linie scurta care o intersecta pe cea mare, cam pe la mijloc, dar nu-mi mai aduc aminte de ce. Se folosea o minge de tenis de camp, pe care trebuia sa o dai "de-a dura" de-a lungul liniei, in asa fel incat sa darami cat mai multe tzigle. Se juca in mai multi, si, daca nu ma insel, in momentul in care cineva darama tzigle, ceilalti trebuia sa o ia la sanatoasa, si sa ia distanta de acel cineva. In momentul in care acesta recupera mingea (cat mai repede), o arunca spre un alt participant. Daca nimerea, il scotea din joc. Nu-mi mai aduc aminte cu precizie regulile, dar imi placea jocul asta.
Ne mai faceam si arcuri din tot felul de bete, iar sagetile le confectionam din stuf de pe malul baltilor sau garlelor din marginea orasului (alt motiv de "expeditie").
Mai era si "tablite", un joc oarecum stupid: se luau capace metalice de la sticlele de bere si de dezdoiau marginile, pana ajungeau ca niste discuri. Prin dezdoire, discurile atea erau oarecum concave, ceea ce le dadea stabilitate cand erau puse cu partea concava in jos. Se facea o stiva cat mai mare, in care se arunca, de la o distanta oarecare, vreo 2-3 metri, cu cheia de la cutia postala (nu stiu cati isi mai amintesc vechile chei de genul asta, dar pareau facute expres pentru asa ceva). Unele tablite cadeau cu fata in jos. Tinand cheia de capatul subtire, trebuia sa lovesti cu capatul lat al cheii margine tablitelor cu pricina. Aveai dreptul la o singura incercare. Daca intorceai tablita, aveai dreptul sa incerci sa intorci o alta. daca nu, era randul urmatorului jucator. Ce reuseai sa intorci, era al tau. Restul tablitelor care cazusera normal erau stivuite inapoi si se repeta procedura.
Si multe altele...
"Où sount les neiges d'antan?"
Tarile, lapte gros (mi-o luam de la taica-meu de fiecare data cand ma prindea ca joc, ii era frica sa nu ma accidentez), evident, tevile cu cornete (tuberman cu sageti le ziceam noi).
Telefonul fara fir, "flori fete sau baieti, melodii sau cantareti", de-a v-ati ascunselea (sau "ascunsa", mai pe scurt).
Miuta (poarta de 1m, fara portar, echipe mici, de 2-3 oameni), "obligata", cu varianta "obligata la bara", in care, daca cel dinaintea ta nimerea bara, trebuia sa dai si tu bara, altfel ieseai din joc.
Fotbal in parcul care acum e parcare Rompetrol.
Prinsa, adica o goana nebuna a participantilor la joc, fugariti de cel care avea nesansa sa iasa la numaratoare.
"Par-pac", un fel de counter-strike, dar cu arme de jucarie care nu faceau nici macar un zgomot. De multe ori, in lipsa de pistoale de plastic, ne confectionam unele, foarte rudimentare, din bete gasite prin parcul de care ziceam mai sus.
"Expeditii", adica umblam de nebuni prin paduricea de langa stadion, sau, cand mai crescuseram putin, mergeam chiar la padurea de langa oras, la cca 5 km. Ce chiuieli si harjoana...Miss those days :-(
"De-a doctorul", "de-a mama si de-a tata" - am observat ca nu prea au fost pomenite. Am invatat multe, zic eu, datorita acestor doua "jocuri". Si, cu ocazia asta, le multumesc fetelor care mi-au fost "paciente" sau "consoarte" in jocurile astea.
Tzigle - se adunau cioburi de geam, cca 10, se facea o stiva, si se punea in mijlocul unui cerculet desenat pe asfalt. de la cercul cu pricina de trasa o linie, de cca 2 - 2.5 metri. Stiu ca se mai trasa o linie scurta care o intersecta pe cea mare, cam pe la mijloc, dar nu-mi mai aduc aminte de ce. Se folosea o minge de tenis de camp, pe care trebuia sa o dai "de-a dura" de-a lungul liniei, in asa fel incat sa darami cat mai multe tzigle. Se juca in mai multi, si, daca nu ma insel, in momentul in care cineva darama tzigle, ceilalti trebuia sa o ia la sanatoasa, si sa ia distanta de acel cineva. In momentul in care acesta recupera mingea (cat mai repede), o arunca spre un alt participant. Daca nimerea, il scotea din joc. Nu-mi mai aduc aminte cu precizie regulile, dar imi placea jocul asta.
Ne mai faceam si arcuri din tot felul de bete, iar sagetile le confectionam din stuf de pe malul baltilor sau garlelor din marginea orasului (alt motiv de "expeditie").
Mai era si "tablite", un joc oarecum stupid: se luau capace metalice de la sticlele de bere si de dezdoiau marginile, pana ajungeau ca niste discuri. Prin dezdoire, discurile atea erau oarecum concave, ceea ce le dadea stabilitate cand erau puse cu partea concava in jos. Se facea o stiva cat mai mare, in care se arunca, de la o distanta oarecare, vreo 2-3 metri, cu cheia de la cutia postala (nu stiu cati isi mai amintesc vechile chei de genul asta, dar pareau facute expres pentru asa ceva). Unele tablite cadeau cu fata in jos. Tinand cheia de capatul subtire, trebuia sa lovesti cu capatul lat al cheii margine tablitelor cu pricina. Aveai dreptul la o singura incercare. Daca intorceai tablita, aveai dreptul sa incerci sa intorci o alta. daca nu, era randul urmatorului jucator. Ce reuseai sa intorci, era al tau. Restul tablitelor care cazusera normal erau stivuite inapoi si se repeta procedura.
Si multe altele...
"Où sount les neiges d'antan?"
frig. foarte frig
multe grade sub zero. minus cu brio. geamuri inghetate, in apartamente, in masini. nasuri rosii, obraji durerosi de la ger. degete amortite. turturi. abur. zapada care scrasneste sub ghete.
si, ca sa pui capac la toate, ti s-a descarcat acumulatorul de la frig si masina nu mai porneste. trebuie sa mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul. lista se extinde asadar. picioare bocna. tropait maruntel, in speranta ca vei reusi sa-ti dezgheti degetele de la picioare, asteptand urmatorul mijloc de transport in comun. vine autobuzul. mult prea plin, nu mai ai loc. obrajii iti ard de la ger. incepi sa nu-ti mai simti mainile in manusi. cat sa fie oare? -20? -30? se apropie un maxi. nici gand sa mai incapi printre sardelele umane. tropai in continuare, blestemand frigul, iarna, rusii, Siberia, RATP-ul, producatorii de acumulatori auto, din nou frigul. uite un tramvai. simti o licarire de speranta. ce noroc, poti sa urci. si urci. gasesti chiar un scaun gol. te asezi pe plasticul rece, si-l simti prin pantaloni pana in strafundul sufletului. iar ii blestemi pe cei de la RATP ca nu au incalzire in scaune, dar mai moale, ca acum datorita lor nu mai esti in statie. ai vrea sa te uiti la semenii tai care merg pe strada, dar ochiul uman nu-i facut sa razbata prin cei 2-3 milimetri de gheata care acopera geamurile vagonului hodorogit. scoti o mana din manusa si lipesti un deget semi-incalzit pe geam. simti raceala ghetii cum cedeaza, si un petic limpede se iveste, purtand urma stearsa a amprentelor tale. bagi mana intr-un buzunar si scoti o moneda de 10 bani. razuiesti, ca la lozuri. ce-ai castigat? 5 cm patrati prin care privesti, triumfator, lumea de-afara. e frig in tramvai, iti ies aburi grosi pe gura ca la cai, dar macar nu mai esti in statie. esti in miscare. scaunul s-a incalzit nitel sub tine. realizezi cu groaza ca se apropie statia unde vei cobori. iti indesi caciula mai tare pe urechi, verifici ca manusile sa fie bine infipte pe maini, si te apropii de usa. astepti oprirea tramvaiului cu tot atata entuziasm cum asteptau, probabil, soldatii care au debarcat in Normandia. scataitul franelor te anunta ca a venit momentul T0. zero. ca in "zero grade". usa se deschide. cobori prima treapta. gerul te loveste ca un pumn in plex. urmeaza si un cot in nas. de data asta de la un concetatean grabit sa urce. nici macar nu zice "pardon". esti naucit, n-apuci sa zici nimic, tramvaiul s-a pus in miscare, iar tu esti din nou la cheremul iernii. pornesti spre birou. 5 pasi. 10 pasi. 20. cat poate sa fie de frig! fiecare rasuflare doare, fizic. iti lacrimeaza ochii de la ger, si doare si asta. ti-au inghetat iar degetele in bocanci si mainile in manusi, dar stii ca esti aproape de un ceai cald. iti ard obrajii. te dor degetele si nasul. dar mergi inainte. diseara o sa incerci sa pornesi masina, poate gasesti un vecin sa iti dea o mana de ajutor. nu cunosti pe nimeni, dar...cine stie. intri in birou si brusc uiti de toate: de ger, de zapada, de gheata, de iarna. e cald. e ceai. e cafea. e un loc de munca. zambesti. afara e soare.
si, ca sa pui capac la toate, ti s-a descarcat acumulatorul de la frig si masina nu mai porneste. trebuie sa mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul. lista se extinde asadar. picioare bocna. tropait maruntel, in speranta ca vei reusi sa-ti dezgheti degetele de la picioare, asteptand urmatorul mijloc de transport in comun. vine autobuzul. mult prea plin, nu mai ai loc. obrajii iti ard de la ger. incepi sa nu-ti mai simti mainile in manusi. cat sa fie oare? -20? -30? se apropie un maxi. nici gand sa mai incapi printre sardelele umane. tropai in continuare, blestemand frigul, iarna, rusii, Siberia, RATP-ul, producatorii de acumulatori auto, din nou frigul. uite un tramvai. simti o licarire de speranta. ce noroc, poti sa urci. si urci. gasesti chiar un scaun gol. te asezi pe plasticul rece, si-l simti prin pantaloni pana in strafundul sufletului. iar ii blestemi pe cei de la RATP ca nu au incalzire in scaune, dar mai moale, ca acum datorita lor nu mai esti in statie. ai vrea sa te uiti la semenii tai care merg pe strada, dar ochiul uman nu-i facut sa razbata prin cei 2-3 milimetri de gheata care acopera geamurile vagonului hodorogit. scoti o mana din manusa si lipesti un deget semi-incalzit pe geam. simti raceala ghetii cum cedeaza, si un petic limpede se iveste, purtand urma stearsa a amprentelor tale. bagi mana intr-un buzunar si scoti o moneda de 10 bani. razuiesti, ca la lozuri. ce-ai castigat? 5 cm patrati prin care privesti, triumfator, lumea de-afara. e frig in tramvai, iti ies aburi grosi pe gura ca la cai, dar macar nu mai esti in statie. esti in miscare. scaunul s-a incalzit nitel sub tine. realizezi cu groaza ca se apropie statia unde vei cobori. iti indesi caciula mai tare pe urechi, verifici ca manusile sa fie bine infipte pe maini, si te apropii de usa. astepti oprirea tramvaiului cu tot atata entuziasm cum asteptau, probabil, soldatii care au debarcat in Normandia. scataitul franelor te anunta ca a venit momentul T0. zero. ca in "zero grade". usa se deschide. cobori prima treapta. gerul te loveste ca un pumn in plex. urmeaza si un cot in nas. de data asta de la un concetatean grabit sa urce. nici macar nu zice "pardon". esti naucit, n-apuci sa zici nimic, tramvaiul s-a pus in miscare, iar tu esti din nou la cheremul iernii. pornesti spre birou. 5 pasi. 10 pasi. 20. cat poate sa fie de frig! fiecare rasuflare doare, fizic. iti lacrimeaza ochii de la ger, si doare si asta. ti-au inghetat iar degetele in bocanci si mainile in manusi, dar stii ca esti aproape de un ceai cald. iti ard obrajii. te dor degetele si nasul. dar mergi inainte. diseara o sa incerci sa pornesi masina, poate gasesti un vecin sa iti dea o mana de ajutor. nu cunosti pe nimeni, dar...cine stie. intri in birou si brusc uiti de toate: de ger, de zapada, de gheata, de iarna. e cald. e ceai. e cafea. e un loc de munca. zambesti. afara e soare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)