de post - risotto cu pleurotus

Reteta asta e o adaptare a alteia dintr-o carte de bucate care contine numai retete cu carne de pui. Tinand noi post, mai ales eu, i-am propus sotioarei (si am obtinut si aprobarea) de a fauri o minunata adaptare a uneia dintre retetele din cartea respectiva.

Asadar, ingredientele folosite au fost urmatoarele, in ordinea numerelor de pe tricou:
o caserola de ciuperci pleutorus
2 linguri de ulei de masline
300g orez prefiert
600 ml vin alb
cca 500 ml supa de legume
o ceapa rosie
vreo 4 catei de usturoi
sare, piper
niste marar maruntit de la congelator
Procedura de infaptuire a acestui fel de mancare pre-pascal ar fi urmatoarea:

Se cumpara inca de vineri caserola de pleurotus, cu gandul ca o sa ai timp sa gatesti sambata. Asta, evident, nu se intampla, pentru ca bebelina are nevoie de atentie. Ce, de gatit iti arde tie?

Duminica, pe seara, realizezi ca maine sotioara nu prea o sa aiba ce manca in cursul zilei, cat sta cu bebelina, si, implicit, nu prea o sa ai ce manca nici tu cand vii de la serviciu. Asa ca purcezi la treaba.

Speli rapid sub jet de apa rece ciupercile si le lasi nitel la scurs. Cat se mai scurge din apa, curati o ceapa si niste usturoi. Rupi ciupercile in fasii si le arunci, cu gratie de tatic pus pe fapte mari, in tigaia in care s-a incins uleiul. Pui capacul si lasi asa cat tai ceapa. Ai taiat ceapa. Ridici capacul si pui ceapa peste ciuperci. Amesteci cu o lingura de lemn. Pui iarasi capacul. Tai usturoiul cat de marunt poti. Ridici iar capacul si pui usturoiul peste ciuperci si ceapa. Pui si niste sare de mare, nu multa, asa, cam cat iei intre degete. Pui capacul inapoi peste tigaie, ca sa se inabuse frumos ciupercile.

In momentul asta, se deschide usa bucatariei si primesti o solicitare de preluare a carutului cu bebelina intru plimbare prin living, ivindu-se ceva urgent si de neamanat la sotioara. Cu infrigurare, dai focul la mic si te conformezi. Faci du-te-vino prin living cu bebelina in carucior, imitandu-i sunetele bebelusesti si in acelasi timp sperand sa nu se arda ciupercile. Trec cateva minute bune. Intr-un final, auzi vocea salvatoare a sotioarei care iti da liber sa te intorci la tigaie, unde ti-e locul.

Revenit in bucatarie, pui intr-o craticioara vreo juma' de litru de apa la clocotit. Cand clocoteste, arunci inauntru un nesanatos cub de supa de legume, achizitionat mai demult dintr-un hipermarchet, cu titlul de las' sa fie acolo, cine stie?. Asta e, de unde supa de legume naturala, sanatoasa, la 9 seara? In paralel, pregatesti intr-un pahar gradat 600 de ml de vin alb ramas de la botezul bebelinei. Bun vin, multumim nasu'!!!

Atunci un ochi  pe reteta originala. Iei capacul de pe tigaie si pui orezul peste ciupercile inmuiate de-acum, ceapa si usturoi. Peste treaba asta pui 300 ml de vin alb, adica jumatate din cantitatea pregatita. Lasi sa forfoteasca asa pana se duce tot vinul ala. Ce orez betiv, dom'le!

Conform retetei, ieu un polonic de zeama (adica cub de supa de legume dizolvat in apa clocotita) si pui peste orez. Amesteci acolo pana se absoarbe zeama. Repeti operatiunea pana se duce toata zeama. In final, ii mai faci o cinste mixturii, care acum arata destul de inchegata, cu restul de 300 ml de vin alb. Bun vin! Lasi sa absoarba si asta aproape in totalitate, moment in care pui piperul (preferabil proaspat rasnit) si mararul. Amesteci, amesteci, amesteci, bati lingura de marginea tigaii, inchizi focul si pui capacul peste tigaie.

Job done!

Niciun comentariu: